Shop More Submit  Join Login
About Deviant Member Alexandru Surcel39/Male/Romania Recent Activity
Deviant for 8 Years
Needs Premium Membership
Statistics 316 Deviations 2,950 Comments 22,454 Pageviews

Newest Deviations

Favourites

Activity


După ce am inaugurat ciclul temelor cărora le-am dedicat o bună parte din activitatea mea din ultimii doi ani şi jumătate cu subiectul restaurării monarhiei constituţionale şi după ce am parcurs problematica unionismului şi pe cea a românilor de pretutindeni, este timpul să trec la agenda ecologică, cu atât mai mult cu cât s-a reuşit recent introducerea în agenda parlamentară a unui proiect de lege la redactarea căruia am avut o contribuţie consistentă (proiectul cu numărul B358/2014 de pe agenda Senatului).

            Primul subiect la care mă refer este cartoful foarte fierbinte zilele acestea al hidrocarburilor neconvenţionale în general şi al gazelor de şist în special. Voi relua practic conţinutul notei de fundamentare a amintitului proiect de lege, neavând sens, în fond, să scriu acelaşi lucru de două ori:

    „România se află într-un moment crucial al existenţei sale, când este pe cale să-şi aleagă cursul de dezvoltare economică pentru următoarele decenii, cu toate implicaţiile economice, sociale şi culturale care decurg din aceasta. Deşi la noi în ţară nici nu s-au efectuat studii aprofundate cu privire la impactul pe care extracţia hidrocarburilor neconvenţionale îl are asupra mediului înconjurător, al sănătăţii oamenilor şi asupra altor ramuri ale economiei naţionale şi nici nu există cadrul legislativ care să reglementeze acest domeniu, Guvernul României prin Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a concesionat deja suprafeţe foarte întinse ce însumează peste 70% din terenul arabil al ţării perntru explorarea, dezvoltarea şi exploatarea de  hidrocarburi, în mare parte neconvenţionale.

            Lipsa acestor studii la nivel naţional şi atitudinea netransparentă a tuturor guvernelor cu privire la întregul sector al resurselor naturale au dus la declanşarea unei dezbateri aprinse între cei ce propun dezvoltarea economică bazată pe exploatarea intensivă a resurselor naturale (susţinuţi de lobby-ul marilor companii interesate) şi susţinătorii ideii unei dezvoltări durabile, în armonie cu mediul înconjurător.

            Însă aceasta nu este doar o dezbatere pur intelectuală, viitorul concret al unor comunităţi locale depinzând de rezultatul acesteia. Dacă la Roşia Montană, unde se propune de peste cincisprezece ani un proiect de exploatare a aurului prin mineritul cu cianuri, s-a produs o adevărată polarizare a comunităţii locale şi a celor învecinate, între cei care speră la cele câteva sute de locuri de muncă oferite de dezvoltator şi cei care îşi simt modul de viaţă ameninţat, în alte localităţi, unde se propune exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică, precum cele din judeţul Vaslui – Pungeşti, Puieşti, Găgeşti şi altele – ori cele din vestul ţării – Arad, Băile Felix ş.a.m.d. – avem  de-a face cu o stare de conflict, uneori cu accente violente, între comunităţile locale şi reprezentanţii companiilor interesate şi ai statului.

            Fără a intra în detaliile acestor dezbateri locale, în diversele argumente pro şi contra, trebuie să observăm că principala datorie a statului este faţă de cetăţeni şi de-abia apoi faţă de investitorii străini. Plecând de la acest principiu, considerăm că nu este acceptabil ca autorităţile statului, oricâte presiuni ar face investitorii privaţi şi oricâte cheltuieli şi pierderi ar reclama aceştia, să impună proiecte de industrie extractivă cu un grad de risc ridicat sau, cel puţin, necunoscut comunităţilor locale potenţial afectate, fără să existe un accept al acestora în majorităţi confortabile. De asemenea, nici voinţa unor eşaloane ale comunităţilor locale nu poate primi o valoare absolută, atât timp cât la nivel naţional nu există un acord de principiu din partea populaţiei. A reduce totul la o aplicare mecanicistă a principiilor democraţiei reprezentative, la ideea că cetăţeanul se exprimă doar la alegeri sau la referendum, iar în rest deciziile sunt luate într-un mod netransparent şi independent de reprezentanţii săi aleşi direct sau indirect, este cel puţin retrograd şi neeuropean. Tendinţa democratică modernă este de a implica cât mai mult cetăţeanul şi în afara proceselor electorale, prin consultări publice, sondaje şi alte forme de exprimare a voinţei populare.

            Problematica exploatării gazelor de şist şi a fracturării hidraulice nu este însă numai una a obţinerii unei cât mai largi susţineri sociale. Există numeroase aspecte tehnice care sunt încă cel puţin neclare şi altele cât se poate de descurajante. Spre deosebire de diferitele forme de stimulare a zăcămintelor de hidrocarburi convenţionale care se folosesc de mult timp, cu riscuri mai mici însă nelipsite de probleme şi acestea (a se vedea situaţia de la Izvoarele din judeţul Galaţi[1] şi cea din largul Deltei Guadalquivirului din Spania[2]), fracturarea hidraulică sau gazoasă folosită pentru explorarea şi exploatarea gazelor de şist, a petrolului de şist şi a altor hidrocarburi neconvenţionale este o tehnică nouă, ale cărei urmări negative se văd deja pe câmpurile gazeifere din Pennsylvania[3], Oklahoma şi Colorado.

            În cazul extracţiei hidrocarburilor de şist, tehnologia existentă în prezent impune executarea de foraje verticale, continuate de foraje orizontale ori deviate şi urmate apoi de producerea unor explozii sub presiune la peste 1000 de atmosfere prin introducerea unei cantităţi foarte mari de lichid sau gaz de fracturare, care să permită eliberarea hidrocarburilor captive în stratele compacte de roci. Acest procedeu este deosebit de periculos din următoarele motive:

    1.      Compoziţia lichidului de fracturare este una deosebit de toxică. Acesta conţine o serie de aditivi a căror denumire nu se face publică invocându-se secretul comercial (tehnologic), însă există informaţii că printre aceştia sunt unii derivaţi ai benzenului (toluen, xilen, hexan, policiclice aromatice, etil benzen şi alţii), hidrogen sulfurat, formă aldehidă, acroleină, propilen şi alte substanţe cu grad ridicat de toxicitate.[4]

    2.      Cea mai mare parte a lichidului sau gazului de fracturare, după caz, rămâne în subsol de unde migrează (datorită presiunii foarte mari la care este introdus) împreună cu o parte din hidrocarburile eliberate şi alte substanţe antrenate din stratul geologic (printre care metale grele şi substanţe radioactive) prin fisurile produse, coroborate cu altele deja existente, către suprafaţă. Astfel, acestea ajung în modul cel mai probabil mai întâi în apele subterane de adâncime care constituie o rezervă strategică, fiind ape cu un grad ridicat de puritate, în mare parte captive din ere geologice îndepărtate, apoi în pânzele de apă freatică din care se alimentează cea mai mare parte a consumatorilor casnici şi industriali, şi nu în ultimul rând în sol, ape de suprafaţă şi aer[5].

    3.      S-au înregistrat cutremure asociate activităţilor de exploatare a hidrocarburilor neconvenţionale prin fracturare hidraulică, produse atât datorită exploziilor sub presiune cât şi modificărilor aduse structurii stratelor afectate. Chiar dacă acestea sunt în general de mică intensitate, sunt numeroase şi de suprafaţă, ceea ce duce la deteriorarea treptată a clădirilor din aria epicentrului. În acest sens, este confirmat ştiinţific că seriile de cutremure recent produse în statele americane Ohio, Texas şi Oklahoma sunt rezultatul direct al activităţilor intensive de exploatare a gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice[6].

    4.      Sunt necesare cantităţi deosebit de mari de apă pentru fracturarea hidraulică, la care se adaugă şi problema depozitării lichidului rezidual revenit din foraj (apa de circulaţie inversă)[7].

    5.      Se afectează iremediabil terenurile agricole şi rezervele de ape termale şi minerale, acolo unde acestea există[8].

            Totodată, un aspect foarte important de subliniat este lipsa de transparenţă a companiilor, care invocă secretul comercial (tehnologic) al compoziţiei substanţelor chimice folosite în procesul de fracturare. Acest lucru duce la imposibilitatea medicilor de a trata bolnavii, neştiind la ce substanţe toxice au fost expuşi.[9] Şi mai grav este faptul că autorităţile executive acceptă să secretizeze acele părţi din acordurile încheiate cu aceste companii care privesc detaliile tehnologice.[10] În felul acesta se aduce un prejudiciu atât comunităţilor locale potenţial afectate, cât şi naţiunii în ansamblul ei, întrucât ne putem trezi în faţa unor prejudicii de mediu şi de sănătate asupra cărora ar fi putut şi ar fi trebuit să existe un avertisment, cu toate consecinţele care pot decurge dintr-o astfel de situaţie.[11]

    Studii recent efectuate în Statele Unite, care deţin pionieratul în acest tip de exploatări, arată că poluarea apelor freatice se poate produce chiar pe suprafeţe mult mai largi decât cele estimate iniţial.[12] O astfel de poluare poate conduce la compromiterea agriculturii pe suprafeţe întinse,[13] ceea ce evident periclitează existenţa locuitorilor din zonele afectate, precum şi la o cazuistică de îmbolnăviri cronice, în privinţa cărora din nou avem statistici tot mai relevante în Statele Unite.[14]

    Consecinţele poluării ar fi cu atât mai grave într-o ţară ca România, care are o suprafaţă mult mai mică şi este mult mai dens populată. Dacă în general în Statele Unite ale Americii şi în Canada sondele de exploatare a gazelor de şist sunt plasate la distanţe apreciabile de localităţi, această minimă măsură de siguranţă nu este posibilă în România. Prin urmare, dacă în Statele Unite s-a constatat un impact negativ asupra vieţii locuitorilor, suficient ca să determine autorităţile din Pennsylvania să adopte un moratoriu asupra instalării de noi sonde, ne putem imagina care ar putea fi impactul în România, unde distanţele între localităţi şi de la acestea la sonde sunt mult mai mici (sonda de explorare din comuna Pungeşti, judeţul Vaslui, este la numai 500 de metri de limita satului component Siliştea).[15] Un studiu recent realizat de cercetători din Colorado arată că riscul de naşteri a unor copii cu malformaţii este corelat cu cea mai mică distanţă de la domiciliul mamelor la sonde.[16]

    Aplicarea acestor tehnologii la condiţiile geologice specifice României ridică serioase semne de întrebare sub raportul impactului de mediu, în condiţiile în care este clar confirmat de întreaga comunitate ştiinţifică, faptul că aceste exploatări nu pot fi puse în practică fără ca mediul să fie serios afectat. Or, cum regiunile unde se preconizează la ora actuală dezvoltarea unor proiecte de explorare şi exploatare a gazelor de şist sunt fie zone agricole (judeţul Vaslui, Banat, Crişana, judeţul Constanţa), fie zone balneare (Băile Felix, litoralul Mării Negre), ori zone exploatate turistic (litoralul Mării Negre), este clar că un impact major de mediu poate duce la colapsul întregii economii a acestor părţi din teritoriul naţional.

    Problematica exploatării hidrocarburilor neconvenţionale prin fracturare hidraulică sau gazoasă nu este aşadar doar una legată de mediu. Pe lângă impactul economic menţionat anterior, trebuie ţinut seama că tehnologiile existente au un randament redus, extrăgându-se practic numai undeva la 40% din resursa existentă.[17] Este mult mai raţional să se aştepte ca progresul tehnico – ştiinţific să conducă la apariţia unor metode atât mai puţin periculoase, cât şi mai eficiente economic, pentru a începe extracţia acestor hidrocarburi, decât să ne grăbim să le exploatăm acum, cu riscul de a compromite exploatarea lor în condiţii de randament crescut şi fără pericolul aferent actualelor metode, atunci când vor fi disponibile noi tehnologii.

    De asemenea, în condiţiile încălzirii globale, trebuie să fim atenţi la cum utilizăm resursa naturală fundamentală care este apa, folosită în cantităţi enorme ca bază pentru cele mai multe lichide de fracturare. Tot mai multe suprafeţe de uscat, inclusiv din România, suferă un proces de deşertificare, iar resursele de apă sunt tot mai reduse.[18] Fără apă viaţa nu este posibilă, în timp ce pentru gazele naturale există alternative energetice.

    De altfel, unul dintre argumentele cele mai vehiculate pentru demararea în România a acestor proiecte este independenţa energetică. Aceasta este însă o falsă problemă, în condiţiile în care din raportul Eurostat reiese că între anii 2001 şi 2012 România a produs anual o cantitate de gaze naturale mai mare decât a consumat[19] şi produce curent electric într-un procent de peste 100% din necesarul naţional, deşi nu a început exploatarea noilor zăcăminte convenţionale de petrol şi gaze de pe platforma continentală a Mării Negre.[20]

    Mai există o problemă de strategie guvernamentală. Conform articolului 135 alin. 2 lit. d) din Constituţia României „Statul trebuie să asigure exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional”, iar potrivit articolului 136 alin. (3) din Constituţia României bogăţiile subsolului sunt obiect al proprietăţii publice de interes naţional. Însă procedeele prin care, la ora actuală, se asigură exploatarea lor, nu reflectă acest lucru. Practica concesionării şi a colectării unor redevenţe minime în bani este favorabilă companiilor concesionare, dar nu şi statului român şi cetăţenilor României, care câştigă foarte puţin de pe urma lor. Este bine cunoscut faptul că românii plătesc acelaşi preţ la carburant ca toţi europenii, deşi România este o ţară producătoare de petrol.[21] Prin urmare, pentru a-şi proteja propriile interese, considerăm că ţara noastră ar trebui să adopte un sistem de exploatare a resurselor bazat pe principiul împărţirii producţiei, aplicat de state precum Indonezia sau Arabia Saudită,[22] iar când acest lucru se va întâmpla, este cazul ca România să mai dispună de resurse naturale.

    Anul trecut, Comisia Europeană a recomandat ţărilor membre ale Uniunii Europene, deci şi României, să manifeste prudenţă în demararea unor proiecte de exploatare a gazelor de şist, chiar dacă a lăsat la deplina lor latitudine decizia de a porni sau nu astfel de proiecte.[23] Prin urmare, practica europeană este contradictorie: state ca Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Polonia au aprobat începerea unor astfel de proiecte, în timp ce Franţa şi Bulgaria au interzis prin legi efectuarea pe teritoriul lor a fracturării hidraulice, iar unele landuri din componenţa Republicii Federale Germania au stabilit un moratoriu până când toate implicaţiile folosirii tehnologiilor de fracturare vor fi cunoscute şi înţelese.

    Considerăm aşadar că o atitudine prudentă din partea României ar fi să aştepte până când toate consecinţele posibile vor fi cunoscute, iar în acest sens pe lângă exploatările deja cu o anumită vechime din Statele Unite şi Canada va exista şi o practică europeană, în acele ţări care au aprobat acest tip de exploatări. România se află încă în faza explorărilor, şi aceasta destul de incipientă, astfel încât nu există urmări ireversibile până în prezent. Explorarea în sine este şi ea periculoasă, pentru că, după cum au declarat chiar reprezentanţii uneia dintre companiile interesate, în ultima fază a explorării se efectuează operaţiuni de fracturare hidraulică.[24] De asemenea nu trebuie omis faptul că, în faza de explorare, pot exista poluări datorate pierderilor de fluide de foraj în anumite condiţii geologice.

    Încheiem prin a sublinia că o bună administrare a domeniului hidrocarburilor neconvenţionale în România este imposibilă în condiţiile absenţei unei legislaţii adecvate. Chiar dacă în limbaj geologic distincţia între hidrocarburi convenţionale şi neconvenţionale este destul de clară, legislaţia din România pur şi simplu tace cu privire la acestea din urmă. Aplicarea mecanică a Legii nr. 238/2004 a petrolului este greşită, gazele de şist şi alte hidrocarburi neconvenţionale nefăcând obiectul acestei legi, care priveşte doar zăcămintele clasice (convenţionale). Dovadă a faptului că Legea petrolului nr. 238/2004 nu se referă şi la hidrocarburi neconvenţionale este adăugarea abuzivă de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a cuvintelor „precum şi gaze neconvenţionale”, care nu există în definiţia gazelor naturale conţinută în art. 1 alin. 3 din Legea petrolului.[25] Această expresie este însă folosită în acordurile parţial desecretizate, încheiate între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi S.C. Chevron România Exploration and Production S.R.L. în Dobrogea.[26]

    Prin proiectul de Lege privind metodele de extracţie a hidrocarburilor neconvenţionale, înregistrat la Senatul României sub numărul B358/2014, se face un prim pas către o reglementare adecvată a materiei hidrocarburilor neconvenţionale şi se întemeiază un mecanism legislativ şi instituţional care să permită exploatarea acestor resurse pe baza unor tehnologii viitoare mai eficiente şi lipsite de riscuri pentru mediul înconjurător, pentru ansamblul economiei naţionale şi pentru comunităţile locale.”



 

[11] Acordul privind perimetrul EV2 Bârlad este în întregime secretizat, deşi legea prevede că doar părţi dintr-un acord pot fi secretizate.

deviantID

DanubianKnight's Profile Picture
DanubianKnight
Alexandru Surcel
Romania
Me.

Current Residence: Bucharest, Romania
Favourite genre of music: metal, from heavy to black, but also rock, blues, punk, goth, industrial, folk, jazz, classical, Romanian traditional, Peruvian flutes.
Favourite style of art: Literature
Personal Quote: Mihi globos ferro. (Myself)
Interests

După ce am inaugurat ciclul temelor cărora le-am dedicat o bună parte din activitatea mea din ultimii doi ani şi jumătate cu subiectul restaurării monarhiei constituţionale şi după ce am parcurs problematica unionismului şi pe cea a românilor de pretutindeni, este timpul să trec la agenda ecologică, cu atât mai mult cu cât s-a reuşit recent introducerea în agenda parlamentară a unui proiect de lege la redactarea căruia am avut o contribuţie consistentă (proiectul cu numărul B358/2014 de pe agenda Senatului).

            Primul subiect la care mă refer este cartoful foarte fierbinte zilele acestea al hidrocarburilor neconvenţionale în general şi al gazelor de şist în special. Voi relua practic conţinutul notei de fundamentare a amintitului proiect de lege, neavând sens, în fond, să scriu acelaşi lucru de două ori:

    „România se află într-un moment crucial al existenţei sale, când este pe cale să-şi aleagă cursul de dezvoltare economică pentru următoarele decenii, cu toate implicaţiile economice, sociale şi culturale care decurg din aceasta. Deşi la noi în ţară nici nu s-au efectuat studii aprofundate cu privire la impactul pe care extracţia hidrocarburilor neconvenţionale îl are asupra mediului înconjurător, al sănătăţii oamenilor şi asupra altor ramuri ale economiei naţionale şi nici nu există cadrul legislativ care să reglementeze acest domeniu, Guvernul României prin Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a concesionat deja suprafeţe foarte întinse ce însumează peste 70% din terenul arabil al ţării perntru explorarea, dezvoltarea şi exploatarea de  hidrocarburi, în mare parte neconvenţionale.

            Lipsa acestor studii la nivel naţional şi atitudinea netransparentă a tuturor guvernelor cu privire la întregul sector al resurselor naturale au dus la declanşarea unei dezbateri aprinse între cei ce propun dezvoltarea economică bazată pe exploatarea intensivă a resurselor naturale (susţinuţi de lobby-ul marilor companii interesate) şi susţinătorii ideii unei dezvoltări durabile, în armonie cu mediul înconjurător.

            Însă aceasta nu este doar o dezbatere pur intelectuală, viitorul concret al unor comunităţi locale depinzând de rezultatul acesteia. Dacă la Roşia Montană, unde se propune de peste cincisprezece ani un proiect de exploatare a aurului prin mineritul cu cianuri, s-a produs o adevărată polarizare a comunităţii locale şi a celor învecinate, între cei care speră la cele câteva sute de locuri de muncă oferite de dezvoltator şi cei care îşi simt modul de viaţă ameninţat, în alte localităţi, unde se propune exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică, precum cele din judeţul Vaslui – Pungeşti, Puieşti, Găgeşti şi altele – ori cele din vestul ţării – Arad, Băile Felix ş.a.m.d. – avem  de-a face cu o stare de conflict, uneori cu accente violente, între comunităţile locale şi reprezentanţii companiilor interesate şi ai statului.

            Fără a intra în detaliile acestor dezbateri locale, în diversele argumente pro şi contra, trebuie să observăm că principala datorie a statului este faţă de cetăţeni şi de-abia apoi faţă de investitorii străini. Plecând de la acest principiu, considerăm că nu este acceptabil ca autorităţile statului, oricâte presiuni ar face investitorii privaţi şi oricâte cheltuieli şi pierderi ar reclama aceştia, să impună proiecte de industrie extractivă cu un grad de risc ridicat sau, cel puţin, necunoscut comunităţilor locale potenţial afectate, fără să existe un accept al acestora în majorităţi confortabile. De asemenea, nici voinţa unor eşaloane ale comunităţilor locale nu poate primi o valoare absolută, atât timp cât la nivel naţional nu există un acord de principiu din partea populaţiei. A reduce totul la o aplicare mecanicistă a principiilor democraţiei reprezentative, la ideea că cetăţeanul se exprimă doar la alegeri sau la referendum, iar în rest deciziile sunt luate într-un mod netransparent şi independent de reprezentanţii săi aleşi direct sau indirect, este cel puţin retrograd şi neeuropean. Tendinţa democratică modernă este de a implica cât mai mult cetăţeanul şi în afara proceselor electorale, prin consultări publice, sondaje şi alte forme de exprimare a voinţei populare.

            Problematica exploatării gazelor de şist şi a fracturării hidraulice nu este însă numai una a obţinerii unei cât mai largi susţineri sociale. Există numeroase aspecte tehnice care sunt încă cel puţin neclare şi altele cât se poate de descurajante. Spre deosebire de diferitele forme de stimulare a zăcămintelor de hidrocarburi convenţionale care se folosesc de mult timp, cu riscuri mai mici însă nelipsite de probleme şi acestea (a se vedea situaţia de la Izvoarele din judeţul Galaţi[1] şi cea din largul Deltei Guadalquivirului din Spania[2]), fracturarea hidraulică sau gazoasă folosită pentru explorarea şi exploatarea gazelor de şist, a petrolului de şist şi a altor hidrocarburi neconvenţionale este o tehnică nouă, ale cărei urmări negative se văd deja pe câmpurile gazeifere din Pennsylvania[3], Oklahoma şi Colorado.

            În cazul extracţiei hidrocarburilor de şist, tehnologia existentă în prezent impune executarea de foraje verticale, continuate de foraje orizontale ori deviate şi urmate apoi de producerea unor explozii sub presiune la peste 1000 de atmosfere prin introducerea unei cantităţi foarte mari de lichid sau gaz de fracturare, care să permită eliberarea hidrocarburilor captive în stratele compacte de roci. Acest procedeu este deosebit de periculos din următoarele motive:

    1.      Compoziţia lichidului de fracturare este una deosebit de toxică. Acesta conţine o serie de aditivi a căror denumire nu se face publică invocându-se secretul comercial (tehnologic), însă există informaţii că printre aceştia sunt unii derivaţi ai benzenului (toluen, xilen, hexan, policiclice aromatice, etil benzen şi alţii), hidrogen sulfurat, formă aldehidă, acroleină, propilen şi alte substanţe cu grad ridicat de toxicitate.[4]

    2.      Cea mai mare parte a lichidului sau gazului de fracturare, după caz, rămâne în subsol de unde migrează (datorită presiunii foarte mari la care este introdus) împreună cu o parte din hidrocarburile eliberate şi alte substanţe antrenate din stratul geologic (printre care metale grele şi substanţe radioactive) prin fisurile produse, coroborate cu altele deja existente, către suprafaţă. Astfel, acestea ajung în modul cel mai probabil mai întâi în apele subterane de adâncime care constituie o rezervă strategică, fiind ape cu un grad ridicat de puritate, în mare parte captive din ere geologice îndepărtate, apoi în pânzele de apă freatică din care se alimentează cea mai mare parte a consumatorilor casnici şi industriali, şi nu în ultimul rând în sol, ape de suprafaţă şi aer[5].

    3.      S-au înregistrat cutremure asociate activităţilor de exploatare a hidrocarburilor neconvenţionale prin fracturare hidraulică, produse atât datorită exploziilor sub presiune cât şi modificărilor aduse structurii stratelor afectate. Chiar dacă acestea sunt în general de mică intensitate, sunt numeroase şi de suprafaţă, ceea ce duce la deteriorarea treptată a clădirilor din aria epicentrului. În acest sens, este confirmat ştiinţific că seriile de cutremure recent produse în statele americane Ohio, Texas şi Oklahoma sunt rezultatul direct al activităţilor intensive de exploatare a gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice[6].

    4.      Sunt necesare cantităţi deosebit de mari de apă pentru fracturarea hidraulică, la care se adaugă şi problema depozitării lichidului rezidual revenit din foraj (apa de circulaţie inversă)[7].

    5.      Se afectează iremediabil terenurile agricole şi rezervele de ape termale şi minerale, acolo unde acestea există[8].

            Totodată, un aspect foarte important de subliniat este lipsa de transparenţă a companiilor, care invocă secretul comercial (tehnologic) al compoziţiei substanţelor chimice folosite în procesul de fracturare. Acest lucru duce la imposibilitatea medicilor de a trata bolnavii, neştiind la ce substanţe toxice au fost expuşi.[9] Şi mai grav este faptul că autorităţile executive acceptă să secretizeze acele părţi din acordurile încheiate cu aceste companii care privesc detaliile tehnologice.[10] În felul acesta se aduce un prejudiciu atât comunităţilor locale potenţial afectate, cât şi naţiunii în ansamblul ei, întrucât ne putem trezi în faţa unor prejudicii de mediu şi de sănătate asupra cărora ar fi putut şi ar fi trebuit să existe un avertisment, cu toate consecinţele care pot decurge dintr-o astfel de situaţie.[11]

    Studii recent efectuate în Statele Unite, care deţin pionieratul în acest tip de exploatări, arată că poluarea apelor freatice se poate produce chiar pe suprafeţe mult mai largi decât cele estimate iniţial.[12] O astfel de poluare poate conduce la compromiterea agriculturii pe suprafeţe întinse,[13] ceea ce evident periclitează existenţa locuitorilor din zonele afectate, precum şi la o cazuistică de îmbolnăviri cronice, în privinţa cărora din nou avem statistici tot mai relevante în Statele Unite.[14]

    Consecinţele poluării ar fi cu atât mai grave într-o ţară ca România, care are o suprafaţă mult mai mică şi este mult mai dens populată. Dacă în general în Statele Unite ale Americii şi în Canada sondele de exploatare a gazelor de şist sunt plasate la distanţe apreciabile de localităţi, această minimă măsură de siguranţă nu este posibilă în România. Prin urmare, dacă în Statele Unite s-a constatat un impact negativ asupra vieţii locuitorilor, suficient ca să determine autorităţile din Pennsylvania să adopte un moratoriu asupra instalării de noi sonde, ne putem imagina care ar putea fi impactul în România, unde distanţele între localităţi şi de la acestea la sonde sunt mult mai mici (sonda de explorare din comuna Pungeşti, judeţul Vaslui, este la numai 500 de metri de limita satului component Siliştea).[15] Un studiu recent realizat de cercetători din Colorado arată că riscul de naşteri a unor copii cu malformaţii este corelat cu cea mai mică distanţă de la domiciliul mamelor la sonde.[16]

    Aplicarea acestor tehnologii la condiţiile geologice specifice României ridică serioase semne de întrebare sub raportul impactului de mediu, în condiţiile în care este clar confirmat de întreaga comunitate ştiinţifică, faptul că aceste exploatări nu pot fi puse în practică fără ca mediul să fie serios afectat. Or, cum regiunile unde se preconizează la ora actuală dezvoltarea unor proiecte de explorare şi exploatare a gazelor de şist sunt fie zone agricole (judeţul Vaslui, Banat, Crişana, judeţul Constanţa), fie zone balneare (Băile Felix, litoralul Mării Negre), ori zone exploatate turistic (litoralul Mării Negre), este clar că un impact major de mediu poate duce la colapsul întregii economii a acestor părţi din teritoriul naţional.

    Problematica exploatării hidrocarburilor neconvenţionale prin fracturare hidraulică sau gazoasă nu este aşadar doar una legată de mediu. Pe lângă impactul economic menţionat anterior, trebuie ţinut seama că tehnologiile existente au un randament redus, extrăgându-se practic numai undeva la 40% din resursa existentă.[17] Este mult mai raţional să se aştepte ca progresul tehnico – ştiinţific să conducă la apariţia unor metode atât mai puţin periculoase, cât şi mai eficiente economic, pentru a începe extracţia acestor hidrocarburi, decât să ne grăbim să le exploatăm acum, cu riscul de a compromite exploatarea lor în condiţii de randament crescut şi fără pericolul aferent actualelor metode, atunci când vor fi disponibile noi tehnologii.

    De asemenea, în condiţiile încălzirii globale, trebuie să fim atenţi la cum utilizăm resursa naturală fundamentală care este apa, folosită în cantităţi enorme ca bază pentru cele mai multe lichide de fracturare. Tot mai multe suprafeţe de uscat, inclusiv din România, suferă un proces de deşertificare, iar resursele de apă sunt tot mai reduse.[18] Fără apă viaţa nu este posibilă, în timp ce pentru gazele naturale există alternative energetice.

    De altfel, unul dintre argumentele cele mai vehiculate pentru demararea în România a acestor proiecte este independenţa energetică. Aceasta este însă o falsă problemă, în condiţiile în care din raportul Eurostat reiese că între anii 2001 şi 2012 România a produs anual o cantitate de gaze naturale mai mare decât a consumat[19] şi produce curent electric într-un procent de peste 100% din necesarul naţional, deşi nu a început exploatarea noilor zăcăminte convenţionale de petrol şi gaze de pe platforma continentală a Mării Negre.[20]

    Mai există o problemă de strategie guvernamentală. Conform articolului 135 alin. 2 lit. d) din Constituţia României „Statul trebuie să asigure exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional”, iar potrivit articolului 136 alin. (3) din Constituţia României bogăţiile subsolului sunt obiect al proprietăţii publice de interes naţional. Însă procedeele prin care, la ora actuală, se asigură exploatarea lor, nu reflectă acest lucru. Practica concesionării şi a colectării unor redevenţe minime în bani este favorabilă companiilor concesionare, dar nu şi statului român şi cetăţenilor României, care câştigă foarte puţin de pe urma lor. Este bine cunoscut faptul că românii plătesc acelaşi preţ la carburant ca toţi europenii, deşi România este o ţară producătoare de petrol.[21] Prin urmare, pentru a-şi proteja propriile interese, considerăm că ţara noastră ar trebui să adopte un sistem de exploatare a resurselor bazat pe principiul împărţirii producţiei, aplicat de state precum Indonezia sau Arabia Saudită,[22] iar când acest lucru se va întâmpla, este cazul ca România să mai dispună de resurse naturale.

    Anul trecut, Comisia Europeană a recomandat ţărilor membre ale Uniunii Europene, deci şi României, să manifeste prudenţă în demararea unor proiecte de exploatare a gazelor de şist, chiar dacă a lăsat la deplina lor latitudine decizia de a porni sau nu astfel de proiecte.[23] Prin urmare, practica europeană este contradictorie: state ca Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Polonia au aprobat începerea unor astfel de proiecte, în timp ce Franţa şi Bulgaria au interzis prin legi efectuarea pe teritoriul lor a fracturării hidraulice, iar unele landuri din componenţa Republicii Federale Germania au stabilit un moratoriu până când toate implicaţiile folosirii tehnologiilor de fracturare vor fi cunoscute şi înţelese.

    Considerăm aşadar că o atitudine prudentă din partea României ar fi să aştepte până când toate consecinţele posibile vor fi cunoscute, iar în acest sens pe lângă exploatările deja cu o anumită vechime din Statele Unite şi Canada va exista şi o practică europeană, în acele ţări care au aprobat acest tip de exploatări. România se află încă în faza explorărilor, şi aceasta destul de incipientă, astfel încât nu există urmări ireversibile până în prezent. Explorarea în sine este şi ea periculoasă, pentru că, după cum au declarat chiar reprezentanţii uneia dintre companiile interesate, în ultima fază a explorării se efectuează operaţiuni de fracturare hidraulică.[24] De asemenea nu trebuie omis faptul că, în faza de explorare, pot exista poluări datorate pierderilor de fluide de foraj în anumite condiţii geologice.

    Încheiem prin a sublinia că o bună administrare a domeniului hidrocarburilor neconvenţionale în România este imposibilă în condiţiile absenţei unei legislaţii adecvate. Chiar dacă în limbaj geologic distincţia între hidrocarburi convenţionale şi neconvenţionale este destul de clară, legislaţia din România pur şi simplu tace cu privire la acestea din urmă. Aplicarea mecanică a Legii nr. 238/2004 a petrolului este greşită, gazele de şist şi alte hidrocarburi neconvenţionale nefăcând obiectul acestei legi, care priveşte doar zăcămintele clasice (convenţionale). Dovadă a faptului că Legea petrolului nr. 238/2004 nu se referă şi la hidrocarburi neconvenţionale este adăugarea abuzivă de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a cuvintelor „precum şi gaze neconvenţionale”, care nu există în definiţia gazelor naturale conţinută în art. 1 alin. 3 din Legea petrolului.[25] Această expresie este însă folosită în acordurile parţial desecretizate, încheiate între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi S.C. Chevron România Exploration and Production S.R.L. în Dobrogea.[26]

    Prin proiectul de Lege privind metodele de extracţie a hidrocarburilor neconvenţionale, înregistrat la Senatul României sub numărul B358/2014, se face un prim pas către o reglementare adecvată a materiei hidrocarburilor neconvenţionale şi se întemeiază un mecanism legislativ şi instituţional care să permită exploatarea acestor resurse pe baza unor tehnologii viitoare mai eficiente şi lipsite de riscuri pentru mediul înconjurător, pentru ansamblul economiei naţionale şi pentru comunităţile locale.”



 

[11] Acordul privind perimetrul EV2 Bârlad este în întregime secretizat, deşi legea prevede că doar părţi dintr-un acord pot fi secretizate.

AdCast - Ads from the Community

×

Comments


Add a Comment:
 
:iconinthefaku:
InTheFaku Featured By Owner 21 hours ago  New member Student Digital Artist
thanks for fav my workHug I really appreciate it :) (Smile) 
Reply
:iconrollarius55:
rollarius55 Featured By Owner 1 day ago  Hobbyist Traditional Artist
Thx a lot for faving, Alexandru!;-)
Reply
:icongesuriel:
Gesuriel Featured By Owner 1 day ago  Hobbyist General Artist
Thank you for a fav Hamtaro Mouse Emoji-02 (Kawaii) [V1] 
Reply
:iconsoscha:
Soscha Featured By Owner 2 days ago
Thanks for the favourite :D
Reply
:icondark-indigo:
Dark-Indigo Featured By Owner 3 days ago  Hobbyist Photographer
Thanks 4 faving Escape... by Dark-Indigo ...:)
Reply
Add a Comment: