Un individ moare. Dupa cele 40 de zile in care sufletul lui mai intarzie pe langa trup si apoi pe langa familie, vede deschizandu-se in fata sa doua carari luminoase: una ducea in sus, cealalta in jos. Sta el putin, se gandeste... "Hm, eu nu-mi aduc aminte sa fi facut chestii grave in viata mea...Pai, cred ca trebuie sa o iau in sus."
Porneste intr-adevar pe cararea care ducea in sus si, dupa vreme destul de indelungata, ajunge la poarta raiului. Bate el ce bate, intr-un tarziu apare Sfantul Petru.
- Da!...
- Sfinte Petre, uite, sunt eu...
- Mda, stiu cine esti.
- Precum vezi, am murit si, stiind ca nu am facut rautati la viata mea si nu am avut vicii, am venit incoace, spre rai.
- Stai asa, sa vad daca esti in lista.
Scoate Sfantul Petru un I-Pad, incepe sa-l studieze, dupa care spune:
- Domne, la noi in lista nu apari. Inseamna ca trebuie sa te duci jos, in iad.
- Pai, da, dar, cu biografia mea...
- Nu stiu, nu conteaza, nu apari in lista, nu esti la noi. Nu esti la noi, esti la ei. Sau preferi sa ramai pe-afara, sa atragi turistii prin case bantuite?
- Nu, sigur ca nu...
Pleaca omul nostru, trist, inapoi la intersectie, apoi pe cararea care ducea in jos, lunga si aia. Ajunge la poarta iadului, care avea sonerie, si suna, suna, suna, suna...Intr-un foarte tarziu apare un drac, matol, high, cu un trabuc aprins in mana.
- Ce-i, ma, ce-i, ce suni asa, te si grabesti sa intri in iad, ma, fraiere!
- Scuze... eu, de fapt, nu prea vreau in iad...dar in rai mi-au zis ca nu apar in lista...
- Ah, incompetentii, stai sa te verifice asistentul meu daca esti la noi...
Scoate dracul un blackberry, trimite repede un email si asteapta. Dupa cateva minute ii intra un raspuns.
- Hahahahaha, da' stii ca esti tare! In viata ta nu ai mintit grav, nu ai furat, nu ai inselat pe nimeni, nu te-ai culcat decat cu o femeie, si aia era nevasta-ta, nu te imbatai, nu te drogai, nu ai fumat, mergeai duminica la biserica si tot asa si acum vrei tu sa intri in iad, la caldurica, la muzica si distractie, la bautura si femei?!? Tu, la noi in lista, hahahahaha!!!!!!!!!!!!! Pleaca, ma, de-aici! Du-te inapoi la ametitii aia de ingeri si sfinti ca locul tau e in rai; zi-i lu' harbu' ala de Petru sa-si puna ochelari inainte sa se mai uite o data pe lista!
Si mai abatut, omul nostru pleaca iar in sus, ajunge la intersectie, urca din nou spre rai si bate la usa.Apare Sfantul Petru.
- Ce faci, domne, aici, nu intelegi ca nu esti la noi in lista? Pleaca, nene, in iad, ca acolo e locul tau!
- Pai, Sfinte Petre, aia zic ca nu-s nici la ei in lista! M-au trimis inapoi.
- E, hai, cum sa nu fi in lista la ei! Niste betivi ordinari si niste drogati ratati, aia sunt, sunt prea beti ca sa citeasca ca lumea lista! In plus, sunt draci, tot timpul se tin de tampenii si de glume proaste. Du-te, omule, inapoi si insista.
Satul deja de viata de apoi de parca ar fi fost un depresiv viu, satul de viata adevarata, omul nostru coboara, chinuit, la poarta iadului. Suna si apare acelasi drac.
- Hai, bre, da-o-n spanaci, iar tu!
- In rai tot nu m-au gasit in lista.
- Bai, ce jeguri de exaltati aiuriti cu capul in nori si cretinii astia din rai! Astia numai sa cante psalmi sunt in stare, ca daca-i pui sa citeasca ceva, sau sa se spele... frate, mai bine te impusti; si asa nu s-ar pune ca esti deja mort... hihihi. Bun, la noi sigur, sigur, nu esti!
- Pai, si eu ce ma fac, raman pe afara?!
- Ar fi o posibilitate.
- Hai, ma, drace...
- Bine, fie, sa nu se mai zica de draci ca sunt rai, malefici, noi suntem in realitate niste artisti, niste originali, hai sa te ajut! Bai, amaratule, ai dreptul sa ceri audienta la Dumnezeu.
- Poftim?
- Da, da, orice suflet nealocat are dreptul sa ceara audienta la Dumnezeu si nici Sfantul Petru, nici alt ghertoi de apostol, nici vreunul din jegosii aia de arhangheli, nici macar hippiotu' ala inviat de fi-su nu au dreptul sa-ti refuze audienta.
- Multumesc!
Prinzand din nou speranta, omul nostru se grabi spre rai. Daca ar fi fost inca viu, s-ar fi putut spune ca s-a dus intr-un suflet, dar el era deja redus la a fi doar un suflet. Dar, chiar asa, imaterial cum era, cand batu in poarta raiului, mai c-o scoase din balamale, convocandu-l pe Sfantul Petru mult mai repede decat datile trecute.
- Iar tu?! Bai, mama lor de draci, ce pacat ca sunt sfant, mai sunt si cel mai mare dintre apostoli si mai sunt si in rai, asa ca nu pot injura!
- Vreau audienta la Dumnezeu!
- Poftim?
- Vreau audienta la Dumnezeu!
- Hai, mai, Domnul nostru e ocupat cu infinitatea si cu universul, crezi ca are timp de toti cei care au cate un mic necaz?
- Vreau audienta la Dumnezeu! E dreptul meu! Nu ma poti refuza!
- Da, asa e, e dreptul tau. Hai, intra, si asteapta aici, in ghereta portarului, pana vei fi condus in Sala Tronului Divin.
Asteptarea dura zile si nopti dupa zile si nopti, timp in care nu avu voie sa paraseasca ghereta de la poarta raiului, omul nostru alternand speranta cu disperarea tot mai mult in favoarea ultimei. In cele din urma insa, aparu un heruvim.
- Tu esti cel care a solicitat audienta?
- Da.
- Urmeaza-ma.
Plin de emotii, omul fu condus pe aleile inverzite si inflorite, uimitor de frumoase, ale raiului, pana la un palat maret, de clestar, in care fu introdus printr-o usa secundara, iar apoi intr-o sala imensa, plina cu ingeri de cele mai diverse feluri si sfinti, la capatul careia se afla un tron urias, pe care sedea Dumnezeu Tatal, cu Sfantul Duh sub forma de porumbel pe umar, iar pe un tron relativ mai mic, Iisus.
Omul nostru se opri, uluit si amutit, in fata celor doua tronuri. Dumnezeu i se adresa:
- Asadar, ai cerut o audienta.
- Da, Doamne, te rog sa mai ierti, dar, de cand am murit ma chinuiesc intr-un hal...
- Stai asa. Uita-te in drepta ta, pe perete.
Omul se intoarse cu fata in directia indicata de Dumnezeu.
- Vezi o gaura mica in perete?
- Da, Doamne!
- Zambeste, esti la camera ascunsa!